Unde începe civilizaţia?

Am mai spus şi “în anterior” că nu am ieşit niciodată din ţară. Ba, am fost în Ungaria, într-o staţiune din interes de serviciu deci nu se pune. Ei bine, joi dimineaţă am plecat spre Graz, Austria. Cu maşina proprie şi soţul din dotare. După ce toată săptămâna trecută ne-am chinuit că găsim un GPS (de la prieteni sau ceva achiziţie super avantajoasă) am plecat până la urmă fără niciun gps, ne-am luat o hartă a Europei din benzinărie de la Rompetrol şi duşi am fost. Maşina curată mai mare dragul, frumos mirositoare. Mi s-a spus clar: vezi la Budapesta să ţii Gyor că dacă ai intrat în centru Buda eşti om mort. Şi la ce experienţă am avut la unguri în benzinărie chiar că muream de tot dacă mă pierdeam prin Budapesta. Apropo, acest post are şi conţinut rasist şi ultra-naţionalist cu atac direct la unguri. Cine se simte lezat să nu citească. Bun, deci să ţin Gyor. Am trecut prin Szeged, am ieşit pe autostradă (da’ cică şmecher îi spune autobandă) şi am ţinut drept înainte. Apropo: tot drumul până la Viena e ceva de genul: drept înainte. Autobanda asta Szeged-Budapesta e o minunăţie. Mai bună decât prin Austria. Pentru că e mai nouă probabil. Indicatoare peste tot. Chior şi prost să fii şi nu te pierzi. Am ţinut şi Gyor şi ne-a ferit Dumnezeu am intrat pe centură. Mă rog, vama şi iată-ne în Austria. Nivelul 2 de civilizaţie. Iarăşi indicatoare peste tot. Şi porţiuni de autobandă în lucru. O chestie interesantă: indicatoare cu emoticoane triste: încă 8 km (de drum în lucru adică). Ce m-a surprins pe mine: dom’le ăştia chiar lucră. Adică oamenii şi maşinile alea pe drum chiar erau în funcţiune. Eu obişnuită cu muncitorii de drumuri din RO pe care fie îi vezi mâncând, la o bere rece sau la umbra târnăcopului, am zis că sigur am aterizat greşit într-o altă eră, n-oi fi ţinut bine vreun indicator. Au şi emoticon zâmbind cu Încă 1 km şi apoi la final, “Vă mulţumim pentru înţelegere. Construim pentru dumneavoastră”. Ce chestie. Bun, am ajuns în Graz etc.

În ziua următoare, în centru la Graz, cununie civilă. Aşteptând să se strângă toată şatra, am studiat aşa lumea. Şi am ajuns la concluzia că austriecii ăştia-s nebuni dom’le. Nebuni de legat. Adică ei în secolul 21 se plimbă cu bicicleta????? Se vede treaba că o duc rău de tot. Că n-am prea văzut bemveuri, chiu7, mercedesuri chiar deloc. Şi biciclete. Multe biciclete. Oameni îmbrăcaţi în stil “azi n-am fiţe”. Şi zâmbesc. Aşa din senin, când te ocolesc cu bicicleta, când intri în magazin. Total nebuni. Am fost iarăşi derutată şi m-am gândit să şi întreb soţul: mă tu sigur ai urmărit toate indicatoarele? Nu om fi totuşi în secolul 25? Cum el a mai ieşit din ţară şi mă tot ameţeşte de cap că “asta nu-i nimic faţă de Germania” am tăcut mâlc. Să menţionez că maşina am spălat-o miercuri după-amiază. Şi deşi ne-a şi prins ploaia pe autostradă şi a stat şi parcată sub un pom e curată şi azi. La noi se murdărea în faţa blocului până în dimineaţa următoare. Să nu uit: nu ştiu cum fac ăştia da’ n-au praf defel. Am fost şi la ţară, am dormit la cineva la casă. Dom’le şi fânul creşte ordonat la ei. De magazine v-am povestit, da? Un salut simplu, un zâmbet şi gata. Fără agasare. Ce să mai zic?

Ah, să zic de conţinutul rasist şi ultra-naţionalist: ungurii ăştia sunt nişte cretini. Încuiaţi. Ori nu vor, ori nu ştiu că unde am întrebat: “do you speak English? sprechen Sie Deutsch?” rromales, pakistaneză, letonă ceva? Nimic, dom’le. Un zâmbet tâmp. Drept pentru care civilizaţia începe exact la vamă când ieşi din Ungaria. Noi mai avem fix 50 de ani să ajungem unde este Austria acuma. Dacă se opresc ăştia din furat. Cu ocazia asta: “Mori, ion iliescu!!!! Să mori şi să te perpeleşti în focul Iadului în cele mai cumplite chinuri, să arzi şi să rămâi scrum, spulberat în butoiul de smoală”. Aşa să-ţi dea Dumnezeu azi, mâine şi în vecii vecilor. Amin!

 

Calitate

Ne confruntăm din câte văd cu o lipsă acută de produse de calitate. Păi, poveste: umblu luni cu soţul să ne cumpărăm ţinute de gală, că mergem la nuntă, deh. El s-a scos rapid cu pantofi. Că doar cât de pretenţios poţi fi la o pereche de pantofi negri, din piele. Eu am luat cam toată Timişoara la rând pentru o rochie. Mai puţin Mall-ul că acolo oricum găseşti ce-i prin restul la un preţ mai mare, ori ceva exorbitant de exorbitant şi cu mărimi până la 40. [Apropo, o ştiţi pe aia cu mărimile?? Foarte distractiv: "aveţi mărimea 46?" (privire extrem de amuzată şi compătimitoare): "nu, la acest model se face numai până la mărimea 40"]. Plus de asta, Mall-ul nu e etalon de bun-gust, deci de ce să-mi mai pierd vremea. Cum ziceam, prin centru: rochii … de tot r**tul. Mă scuzaţi. Materiale foarte foarte proaste, culori aiurea, roşu cât cuprinde (m-am săturat dom’le de roşu), croi prost, cusături de 2 lei. Ce să mai zic. În final am luat una. Nu că preţul ar fi vreun etalon … dar, cel puţin, arată mai de Doamne-ajută. Aseară mi s-a spus clar că după pantofi merg singură. Deci, am fost la notar cu acte şi cât am aşteptat am dat o raită prin magazinele din centru. Din centrul oraşului Timişoara, deci. Doamne, Dumnezeule, Doamne. N-am găsit şi io o pereche de sandale cu toc MODERAT, din piele NELĂCUITĂ, fie albastru, fie combinaţie de culori. La niciun fel de preţ. Pentru că ce găseşti pe tarabele astea de lux din centru: numai lac, roşii, galbeni, mov, verde. Fie toc foarte înalt, fie deloc. Modele absolut oribile. Acuma, când scriu şi-mi amintesc mă-nfior şi mă strâmb. Ce mă interesează dom’le că sunt ieftine????? Dacă sunt urâte? Dă-mi-le la 2 milioane, dar dă-mi ceva mai de bun-gust. Şi lipsa asta de produse de calitate şi de bun-gust se simte acut şi pe stradă. Atât de rar mi se întâmplă să pot spune despre cineva: uite ce bine e-mbrăcat(ă). Ce trist

 

Convieţuirea la birou

Am mai povestit acu’ ceva timp cât sunt de posesivă cu lucrurile mele. La birou şi acasă. Azi-dimineaţă, când am intrat în birou, nervoasă şi aşa de atâta căldură la ora 10 dimineaţa, mă apropii …. aveam alt scaun. Foarte tragic în condiţiile în care vechiul era foarte bun, iar ăsta o porcărie. Mi se pare mie sau chiar este un gest foarte urât să iei scaunul altcuiva? Sau să-ţi laşi 2 bibliorafturi pe masa respectivului? Masa mea e cea mai curată din birou. Asta şi pentru că munca mea se rezumă la laptop, nu am nevoie de hârtii. Când plec e curat, chiar dacă am mâncat pe ea. De ce când vin, dimineaţa, trebuie să fie murdară??????????????????????

 

Week-end, here we come!

După o săptămână extrem de agitată şi plină în care: am fost la birou, la plajă, am tradus, am vizitat toţi prietenii, am fost la restaurant, am căutat poşetă, soţul şi-a căutat poşetă (din aia de bărbaţi:))), am dormit pe plajă, am fost la restaurant unde l-am sărbătorit pe Naşu’, am cumpărat Crocs pentru fiu-meu (Doamne, sunt extrem de scumpi papucii ăştia), m-am dus iară la birou, am citit bloguri, am tradus, n-am făcut curat cum ne-am propus, iată că vine şi binemeritatul week-end. În care mergem la ţară, mâncăm, ne jucăm cu Alexei să-i meargă fulgii, dormim, nu traduc, ne vizităm iarăşi prieteni de prin Caraş.

Ce viaţă agitată ….

 

Cine sunt eu

M-am gândit că ar fi bine să mă prezint. Deci:

Persoană de sex feminin femeiesc (ce greşeală tâmpită), 28 de ani, născută în Caransebeş, cu copilărie în Domaşnea şi domiciliu de muncă în Timişoara. Absolventă de Vest, Litere, engleză-germană am zis că intru în învăţământ şi o să fiu cea mai tare profă din parcare. Timp de 3 ani am fost. Am predat română şi apoi engleză. La liceu. Apoi a venit vremea să-mi fie ruşine să mai spun că sunt profă. Asta se datorează democraţiei care a ruinat orice urmă de învăţământ românesc. În prezent sunt traducător. De engleză în principal, germană numai dacă-i musai. Căsătorită de 4 ani. Copil de 2 ani. Cel mai frumos şi mai isteţ pui de cioară, evident.

Likes: să fiu mamă,  traducerile medicale, internetul, campingul, curăţenia, disciplina şi ordinea absolută, literatura rusă, decoraţiunile interioare, Academia Caţavencu, MIhaela Rădulescu, Zoe-Dumitrescu Buşulenga, Lucian Blaga, “Ion”, de Liviu Rebreanu, November Rain, filmul Alive, telenovela Inima Sălbatică (prima văzută), următoarea serie de cărţi în limba engleză: (”Portrait of a Lady”, “Wuthering Heights”, “Pride and Prejudice”, Portrait of an Artist as a Young Man”, “Picture of Dorian Gray”, “The English Patient”),  colecţia de capă şi spadă Dumas&Zevaco (din clasa a VI-a începând), “Idiotul”, de Dostoievski, carnea de peşte, să cheltui bani…

Dislikes: SĂ GĂTESC (Niciodată nu gătesc NIMIC), violenţa, egoismul, invidia, ştirile de la ora 5, ion iliescu,  nicolae guţă&co., William Faulkner cu “Absalom!Absalom”, să traduc în/din germană, faptul că toţi de ne plângem de ţara asta şi nimeni nu face nimic să schimbe, banii…

The End.