Scrisul doctorilor

Ştie cineva să-mi spună dacă doctorii scriu atât de infect urât? Ca să pară că sunt inteligenţi sau ca să-şi ascundă eventualele greşeli??

Întreb şi io …

 

Despre lucruri mici

Îmi plac lucrurile grandioase. Opere de artă, construcţii, fapte, idei, activităţi. Şi profesioniste. Niciodată nu m-am apucat de un lucru pe care să nu-l pot face altfel decât excelent. Da, ştiu, aici aţi putea să-mi spuneţi că sunt “grandios de modestă” ) Nu-mi plac lucrurile făcute pe jumătate, nu-mi plac activităţile “mici” gen bişniţă, speculă. Nu-mi plac “învârtelile”. Nu-mi plac lucrurile de bazar şi pantofii din imitaţii de piele. În genere, dezvolt un soi de repulsie snoabă faţă de lucrurile ieftine pe care le asociez cu o calitate nu tocmai înaltă. Nu-mi plac totuşi nici lucrurile exagerat de scumpe numai pentru că scrie pe ele D&G şi se vând în Mall.

Ei şi ca să ajung la sămânţa acestei însemnări, nu-mi plac nici birourile de traduceri mărunte. Cu sedii în încăperi mici şi obscure, în care nu intră mai mult de o persoană, cu un copiator obosit din generaţia ‘80 şi o persoană dincolo de un birou pe care tronează un monitor. Care se bazează pe notariale şi stau după acte de maşină şi certificate, diplome şi, cândva invitaţii de Spania [se câştiga pe vremuri foarte bine din traducerile invitaţiilor/împuternicirilor pentru Spania, pentru că notarii spanioli au o întreagă polologhie, se întind pe câte 4 pagini]. Ah, şi o nişte semnături absolut bestiale notarii ăştia. Lungi şi extrem de îmbârligate. Ca să revenim, birourile astea de traduceri mici îşi găsesc curând sfârşitul. Pentru că nu se mai merge pe bază de invitaţii, deci maxim 0,5% vin astfel de traduceri. Se va termina curând şi cu actele de maşină, ba chiar există judeţe unde le acceptă în original. Se termină încet-încet şi cu dosarele de emigrare pentru SUA şi Canada, că nici acolo nu mai umblă câinii cu colaci în coadă. Va mai merge înaintea sesiunilor când vin amărâţii de studenţi cu referate pentru diferite lucrări de diplomă ale domnilor profesori. Şi cam atât. Restul “biznisului” se face la nivel global, cu contracte comerciale, caiete de sarcini pentru diferite licitaţii publice sau nu, specificaţii software, manuale aparaturi, situri web şi altele.

Aşa-i când stai la ciupeală. Ajungi să nu mai ai ce ciupi.

 

Cine ne “sant” traducătorii

Meseria asta de traducător e foarte distractivă. Cea mai. Poate numai cea de clovn o poate ajunge. Şi toţi se gândesc că e foarte simplu să stai în faţa calculatorului şi să “muţi” cuvinte dintr-o limbă-n alta. Cât poate să fie de greu? Mai ales dacă eşti absolvent de facultate. Ia citiţi şi vă minunaţi ce întrebări are o tânără aspirantă: http://www.proz.com/forum/romanian/111817-alt_invatacel.html. Eu una aş zice să înceapă cu gramatica limbii române. Sigur, poate sunt eu depăşită.

 

Nu plagiaţi, stimaţi profesori!

În fiecare sesiune, aceeaşi poveste. Primesc de la bieţi studenţi, amărâţi, încovoiaţi de griji (a banilor în special), trişti şi abătuţi … referate de tradus. Pentru diverşi domni profesori materiale de tradus. Pentru cine nu ştie, aceste materiale sunt extrase din diferite cărţi de profil şi împărţite la studenţi. Care studenţi se dau de ceasul morţii şi plătesc sume relativ mari ca să le dea la tradus. Le înapoiază domnului profesor, primesc nota de trecere, iar domnul profesor le compilează şi scoate o nouă carte, minunată, specializată, pe baza căreia primeşte un grad în plus şi mărirea corespunzătoare a salariului. Astfel, mult mai corecţi mi se par domnii profesori care pretind banii direct pentru un examen. Măcar aşa nu plagiază nimic.

Huuuoooo!