Scrisul doctorilor

Ştie cineva să-mi spună dacă doctorii scriu atât de infect urât? Ca să pară că sunt inteligenţi sau ca să-şi ascundă eventualele greşeli??

Întreb şi io …

 

Englezisme: azi, “job”

Faptul că engleza ne-a acaparat complet şi în curând şi bunică-mea o să-mi spună “ok” şi “bye” nu mai este străin nimănui. Unele englezisme sunt necesare, altele sunt snobism, altele sunt traduceri proaste [calc lingvistic le mai spune, vezi Date sensibile]. Susţinătoare înfocată a limbii române [cel puţin atunci când vorbesc cu români], scrisă şi vorbită corect, evit să le folosesc. Sigur, mai scapă un ok şi probabil multe altele, intrate deja în reflex. Dar unele chiar exprimă mai bine sensul dacă sunt folosite în engleză.

Să luăm, ca exemplu, “job”. Înseamnă lucru, muncă, ocupaţie, slujbă, în unele cazuri chiar şi activitate [vezi blowjob ) ). Dar în contexte de genul: “am un job nou”, “ce s-a mai întâmplat la job” etc, nu sună chiar deloc bine “am o slujbă nouă…”. Sună forţat şi arhaic. “Job” chiar exprimă clar sensul pe care îl au azi locurile de muncă: “ocupaţie remunerată, nu neapărat permanentă şi pentru totdeauna şi nu neapărat unică (vezi part-time…)”. Aşadar, job rămâne deocamdată în vocabular.

 

Ăştia ne sunt intelectualii

Mi se pare extrem de tragic că în secolul 21 în loc să fim crescut calitatea intelectualilor pe care-i producem noi am redus-o la minus infinit. Dacă prin ani ‘60 şi ‘70 şcolile şi universităţile noastre dădeau fini intelectuali de elită şi profesionalele meseriaşi/maiştri etc. adevăraţi, în anii 2000+ iaca ne trezim că toţi inepţii iau Bacalaureatul cu note maxime, termină facultatea cu brio şi mai obţin şi posturi prin cine ştie ce multinaţionale care-i exploatează până le iese sufletul pe ochi. Dacă vi se pare că exagerez, să ştiţi că nu. Vă povestesc acuma 3 inepţii spuse de trei persoane şi generaţii diferite.

1. La meditaţii la geografie pentru examenul de capacitate (la finalul clasei a 8-a): profesorul: “ce râu cu A trece prin ***(judeţ din România)?” elevul meditat: “Amazon”. Săracul profesor, un om din generaţia ‘70+ cu diplomă de Cluj a crezut că o să cadă de pe scaun.:))

2. De la Bac iese un proaspăt absolvent din liceu din sală de la română: “bă, mi-a dat Iona (Marin Sorescu). Şi n-am ştiut niciun vers…” (pe carnet avea nota 9.50 la BAC). (explicaţie: Iona este în proză).

3. O tânără viitoare absolventă de filologie spune: “ma scuza-ti ca va deranjez”. Este corectată: “da, va scuza-m”. La care întreabă domnişoara: “să înţeleg că ma scuza-ti este o exprimare defectuoasă?????”

şi 4, bonus:

tot persoana de la punctul 1 venind din tren de la Timişoara (spre Caransebeş) dă mesaj unei prietene care vine cu trenul de la Bucureşti (tot spre Caransebeş): “bă muie, nu ne întâlnim prin tren???” [nu rataţi apelativul, vă rog].

Deci: persoana de la punctul 1 este studentă la Relaţii Internaţionale sau Comunicare Publică (ceva pe-acolo, la Universitatea de Vest); persoana de la punctul 2 a terminat liceul împreună cu subsemnata şi Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii de Vest; iar persoana de la punctul 3 a spus singură pe un forum public că este studentă la Filologie.

De asta m-am lăsat eu de învăţământ. Nu se mai putea. Giram educaţia unor idioţi pe bandă. Mi-e groază de viitorii medici, profesori şi economişti. Să ne păzească Dumnezeu.

 

Diacritice

Citesc multe bloguri. Mult mai multe decat am in blogroll. Totusi, numai cei din blogroll cam au ceva de spus. Sub o forma sau alta. Insa din multitudinea de bloguri si bloggeri numai câţiva scriu cu diacritice. Mi se pare un semn de eleganţă supremă şi respect să scrii cu diacritice. Pentru tine, pentru cititori şi pentru limba română. Dacă mai scrii şi corect gramatical, chiar eşti un/o mare domn/doamnă.

Ce ziceţi? Scriem toţi cu diacritice????

PS: apropo, că am mai întâlnit sunt diacritice nu diacritici deci nici diacriticile nu prea merge )

 

Cine ne “sant” traducătorii

Meseria asta de traducător e foarte distractivă. Cea mai. Poate numai cea de clovn o poate ajunge. Şi toţi se gândesc că e foarte simplu să stai în faţa calculatorului şi să “muţi” cuvinte dintr-o limbă-n alta. Cât poate să fie de greu? Mai ales dacă eşti absolvent de facultate. Ia citiţi şi vă minunaţi ce întrebări are o tânără aspirantă: http://www.proz.com/forum/romanian/111817-alt_invatacel.html. Eu una aş zice să înceapă cu gramatica limbii române. Sigur, poate sunt eu depăşită.