literatură-versuri


.......
Pe pamant avem de toate
Si mai bune si mai rele, bune rele,
Si-nchisori si libertate,
Şi-am putea si nu se poate
Şi noroi si stele.
Si ruina si cetate
Genii mari si frunti tembele
Vant sta si vant ce bate
Si martiri dar si lichele
Nedreptate si dreptate
Ce-am putea si nu se poate
Si noroi si stele.

(A. Păunescu, "Pamântul deocamdata")

Vreau să joc!

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”

[Lucian Blaga, 1919]

Trei Feţe

Copilul râde:
“Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
“Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
“Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”

(Lucian Blaga, 1919)